Atunci când vorbim despre frică automat ne gândim și la curaj, acea virtute admirată în toate timpurile și în toate culturile. Oare dacă ne este frică înseamnă că ne lipsește curajul? Frica este un inamic interior, invizibil, reprezentat de gânduri ce pot alcătui un adevărat scenariu capabil să ne înspăimânte, făcând o simplă iluzie să arate ca o cruntă realitate. Frica poate fi văzută ca un sistem de alarmă al unei mașini care ar trebui să se declanșeze în situații reale (de efracție) să sune astfel încât să atragă atenția, apoi să poată fi oprită și să se rezolve situația. Frica normală este o alarmă eficient echilibrată și care se reglează rapid, ea declanșându-se în fața unui pericol real. Ne speriem când întâlnim un șarpe, apoi teama se stinge ușor după ce pericolul a trecut și conștientizăm că nu a fost atât de amenințător. Asta înseamnă că avem capacitate de adaptare. Frica anormală și nereglată poate însemna”atac de panică” ce ne paralizează, deci ne este anihilată capacitatea de adaptare. În acest caz alarma se activează des pentru pericole foarte mici, situații în care interpretăm automat că avem viața pusă în pericol.
Ce putem face?
1. Să ne întrebăm: cum mă simt acum? Ce mi-a declanșat această stare? Ce gânduri mi-au trecut rapid prin minte? Ce dovadă există că această convingere a mea este adevărată? Foarte utile sunt tehnicile cognitive, discuțiile despre pertinența gândurilor automate și interpretările catastrofale.
Când schimbi gândurile care te îngheață, observi că ai curaj să înfrunți situația, totul se schimbă, accepți, suporți și trăiești frica fără să-i mai fii supus. Ai devenit liber să trăiești cum vrei și să faci orice. Fără frică!
